TRILATERÁL, -Ă, trilaterali, -e, adj. Cu trei laturi. – Din fr. trilatéral.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRILATERÁL ~ă (~i, ~e) Care are trei părți laterale; cu trei laturi. /<fr. trilatéral
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRILATERÁL, -Ă adj. Cu trei laturi. [< fr. trilatéral, cf. lat. tri – trei, latus, lateris – latură].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRILATERÁL, -Ă I. adj. cu trei laturi. ◊ referitor la cele trei laturi sau aspecte ale unui lucru, ale unui organism. II. s. f. 1. trienală. 2. (convenție) care angajează reciproc trei părți. (< fr. trilatéral)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

trilaterál adj. m., pl. trilateráli; f. sg. trilaterálă, pl. trilaterále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

trilaterálă s.f. (pol.) Convenție interstatală semnată de trei țări ◊ „Premierul britanic [...] a ajuns la Budapesta, marcând astfel încheierea periplului său prin țările «trilateralei de la Visegrad».” R.l. 3031 I 92 p. 1. ◊ „[...] noii candidați la integrarea în Comunitatea Europeană cu șanse mult mai sporite decât ale altora (știm noi care...) sunt țările «Trilateralei de la Vișegrad» – Ceho-Slovacia, Ungaria și Polonia.” R.l. 27 V 92 p. 5; v. și R.M. 20 IX 91 p. 6, Lit. 4 X 91 p. 14, R.l. 26 XI 92 p. 8 (formal din fr. trilatéral; I. Preda în LR XLI 1112 p. 586)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink