TRIÉDRU, triedre, s. n. Figură geometrică formată din trei semidrepte concurente aflate în planuri diferite. [Pr.: tri-e-] – Din fr. trièdre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÉDRU ~e n. Figură geometrică mărginită de trei plane ce pornesc dintr-un vârf comun. [Sil. tri-e-dru] /<fr. triedre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÉDRU s.n. Figură geometrică formată din trei planuri care se intersectează două câte două. [Pron. tri-e-. / < fr. trièdre, cf. gr. tri – cu trei, hedra – bază].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÉDRU I. adj. cu trei fețe plane. II. s. n. figură geometrică din trei plane care au un punct comun (vârf). (< fr. trièdre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

triédru s. n. (sil. tri-e-dru), art. triédrul; pl. triédre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink