TRIDÉNT, tridente, s. n. Furcă cu trei dinți care era considerată în antichitate ca simbol al puterii zeului Neptun. – Din fr. trident, lat. tridens, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIDÉNT ~e n. mit. Furcă cu trei dinți cu care este înfățișat Neptun, zeul mării. [Pl. și tridenturi] /<fr. trident, lat. tridens, ~tis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIDÉNT s.n. (Mit.) Furcă cu trei dinți cu care era înfățișat de obicei zeul Neptun. [Pl. -te, -turi. / < lat. tridens, cf. fr. trident].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIDÉNT s. n. 1. (mit.) furcă cu trei dinți cu care era înfățișat zeul Poseidon (Neptun). 2. obiect marinăresc în formă de furcă cu trei brațe. (< fr. trident, lat. tridens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tridént s. n., pl. tridénte/tridénturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink