TRICÓU, tricouri, s. n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot de bumbac sau de lână, care acoperă jumătatea de sus a corpului și care se poartă ca o cămașă sau ca un maiou. [Var.: tricó s. n.] – Din fr. tricot.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÓU ~ri n. 1) Articol de lenjerie tricotat, care se îmbracă direct pe corp, acoperind partea lui superioară. /<fr. tricot
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÓU s.n. Obiect de îmbrăcăminte din tricot, care acoperă partea de sus a corpului, purtându-se pe piele. [Var. trico s.n. / < fr. tricot].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÓU s. n. cămașă, bluză tricotată, purtată mai ales de sportivi. (< fr. tricot)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICÓU s. v. maiou.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tricóu (-uri), s. n. – 1. Tricot, împletitură din ochiuri. – 2. Jerseu, pulover, gen de împletitură. – Mr. trico. Fr. tricot; pentru teminație, cf. cadou, carou. – Der. tricota, vb. (a împleti), din fr. tricoter; tricotaj, s. n. (împletitură), din fr. tricotaje.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tricóu (obiect) s. n., art. tricóul; pl. tricóuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink