TRICOTÁJ, tricotaje, s. n. Obiect de îmbrăcăminte obținut din tricot, prin tricotare. – Din fr. tricotage.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRICOTÁJ ~e n. mai ales la sing. 1) Totalitate de obiecte, mai ales îmbrăcăminte, confecționate din tricot sau împletite la mașina de tricotat. 2) Piesă de îmbrăcăminte tricotată. /<fr. tricotage
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRICOTÁJ s.n. (Text.; de obicei la pl.) Articol de îmbrăcăminte făcut din tricot. [< fr. tricotage].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRICOTÁJ s. n. 1. tricotare, tricotat. 2. articol de îmbrăcăminte din tricot. (< fr. tricotage)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tricotáj s. n., pl. tricotáje
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
împletitúră f., pl. ĭ. Lucru împletit, ca cĭorapiĭ și alte articule de îmbrăcăminte, coșurile, pălăriile de paĭe ș. a. – Vechĭ pletitură. – Barbarizmu fr. tricoŭ orĭ tricotaj e inutil odată ce avem acest cuv.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tricotáj(e)-merceríe s.n. Unitate comercială unde se desfac obiecte de tricotaj și mercerie ◊ „În cartierul Strungul au mai luat ființă un magazin modern de încălțăminte și un magazin de tricotaje-mercerie.” Sc. 23 II 61 p. 1 (din tricotaj[e] + mercerie; Fl. Dimitrescu în LR 4/62 p. 392)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink