TRICOTÁ, tricotez, vb. I. Tranz. A transforma (manual sau mecanic) firele de lână, de bumbac etc. în tricot; p. ext. a confecționa obiecte de îmbrăcăminte prin împletirea în ochiuri a unor fire textile. ◊ Mașină de tricotat = mașină pentru efectuarea tricotajelor sau a tricoturilor; tricoteză. – Din fr. tricoter.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRICOTÁ ~éz 1. tranz. (obiecte de îmbrăcăminte) A confecționa prin împletirea fibrelor textile. 2. intranz. A practica ocupația de tricoteză. /<fr. tricoter
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICOTÁ vb. I. tr. A lucra, a împleti o țesătură în ochiuri. [< fr. tricoter].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICOTÁ vb. tr. a lucra (manual sau cu mașini speciale) un tricot. (< fr. tricoter)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRICOTÁ vb. a împleti, (Transilv. și Ban.) a ștricăni. (A ~ un pulover.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tricotá vb., ind. prez. 1 sg. tricotéz, 3 sg. și pl. tricoteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

împletésc v. tr. (vsl. plesti-pleton, pletati, sîrb. plesti, a împleti. V. pleată). Fac (cu ață, cu sfoară orĭ cu alt-ceva) ochĭurĭ care formează un fel de țesătură compus din fire întortocheate [!] și servindu-mă la această lucrare de igliță, acușor saŭ andrele saŭ și de mîna liberă cînd întrebuințez ramurĭ în loc de fire: a împleti păru din cap, cĭorapĭ, dantelă, o plasă de prins pește, un coș, o pălărie de paĭe ș. a. – Și pletesc (P. P.) – În ultimu timp s´a introdus barbarizmu [!] croșetez și tricotez (d. fr. crochet, acușor, și tricoter, a împleti).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink