TRIBUTÁR, -Ă, tributari, -e, adj. Care plătește tribut; p. ext. dependent, supus (economicește). ♦ Fig. Care datorează cuiva ceva. – Din fr. tributaire, lat. tributarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIBUTÁR ~ă (~i, ~e) 1) înv. Care plătește tribut; aflat în dependență (economică). Țara ~ă. 2) fig. Care are o obligație; îndatorat față de cineva. /<fr. tributaire, lat. tributarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIBUTÁR, -Ă adj. Care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus economicește. ♦ (Fig.) Dependent sub raport ideologic, influențat; care datorează cuiva ceva. [Cf. fr. tributaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIBUTÁR, -Ă adj. 1. care plătește tribut; (p. ext.) dependent, supus. 2. (fig.) dependent sub raport ideologic; care datorează cuiva ceva. 3. (despre un curs de apă) care se varsă într-un curs de apă mai mare, într-un lac sau în mare. (< fr. tributaire, lat. tributarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tributár adj. m., pl. tributári; f. sg. tributáră, pl. tributáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink