TRIBUNÁT, tribunate, s. n. Funcția de tribun; perioada în care își desfășura activitatea un tribun. – Din fr. tribunat, lat. tribunatus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIBUNÁT ~e n. înv. 1) Funcție de tribun. 2) Durata exercitării acestei funcții. /<lat. tribunatus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIBUNÁT s.n. (Ist.) Funcția și demnitatea de tribun; durata acestei funcții. ♦ Adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. [< lat. tribunatus, cf. fr. tribunat].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIBUNÁT s. n. 1. funcția, demnitatea de tribun; durata acestei funcții. 2. adunare politică în Franța, instituită prin constituția din 1799, care discuta legile fără a le vota. (< fr. tribunat, lat. tribunatus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tribunát s. n., pl. tribunáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink