TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s. f. Emisiune slabă de lumină pe care o prezintă unele substanțe cristaline atunci când sunt sfărâmate sau sparte. – Din fr. triboluminescence.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s.f. Proprietate a anumitor corpuri de a deveni luminescente când se sfărâmă. [< fr. triboluminescence].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIBOLUMINESCÉNȚĂ s. f. luminescență produsă prin frecare. (< fr. triboluminescence)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

triboluminescénță s. f., g.-d. art. triboluminescénței
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink