TRIBOLOGÍE s. f. Studiul problemelor de frecare și uzare a mecanismelor. – Din fr. tribologie, engl. tribology.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIBOLOGÍE s.f. Știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact aflate în mișcare relativă; știința frecării. [Gen. -iei. / < engl. tribology, cf. gr. tribein – a freca, logos – știință].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRIBOLOGÍE s. f. știința și tehnologia interacțiunii dintre două suprafețe în contact în mișcare relativă. (< fr. tribologie, engl. tribology)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tribologíe s. f., g.-d. art. tribologíei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tribologíe s.f. (tehn.) ◊ „Tribologia a devenit în ultimul timp un nou domeniu de mare importanță al tehnicii avansate. El se ocupă cu studiul problemelor de frecare, ungere și uzare a mecanismelor într-o strictă interdependență cu mecanica, fizica solidelor, chimia fizică, studiul lubrifianților și al maselor plastice și al rezistenței materialelor.” R. l. 7 VI 79 p. 1 (din engl. tribology, fr. tribologie; BD 1968, PR 1972; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink