TRIÁDĂ, traide, s. f. Reunire de trei elemente care formează împreună o unitate. [Pr.: tri-a-] – Din fr. triade, lat. trias, -adis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁDĂ ~e f. Grup din trei elemente cu proprietăți asemănătoare care constituie o unitate. [G.-D. triadei; Sil. tri-a-] /<fr. triade
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁDĂ s.f. 1. (Ant.) Reunire a trei divinități, trei ființe etc. ♦ Ansamblu format dintr-o strofă, o antistrofă și o epodă în poezia greacă. 2. (În filozofia lui Hegel) Schemă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, cuprinzând trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. Grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare. [Pron. tri-a-. / < fr., it. triade, lat. trias].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁDĂ s. f. 1. (ant.) reunire a trei divinități, ființe etc. ◊ ansamblu din strofă, antistrofă și epodă în poezia greacă. 2. (fil.; la Hegel) schemă abstractă de explicare a oricărui proces de dezvoltare, trei etape: teza, antiteza și sinteza. 3. grupare a trei entități, elemente cu proprietăți asemănătoare; trilogie (3). (< fr. triade, lat., gr. trias)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁDĂ s. v. trio.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

triádă s. f. (sil. tri-a-), g.-d. art. triádei; pl. triáde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink