6 definiții pentru «tria»   conjugări

TRIÁ, triez, vb. I. Tranz. A împărți un grup de obiecte sau de ființe pe categorii, după anumite criterii, separând, alegând; a selecționa, a clasa. [Pr.: tri-a] – Din fr. trier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRIÁ ~éz tranz. (obiecte, produse, mărfuri etc.) A repartiza în clase sau pe categorii; a clasa; a categorisi. [Sil. tri-a] /<fr. trier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁ vb. I. tr. A alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. [Pron. tri-a, p.i. 3,6 triază. / < fr. trier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁ vb. tr. a alege, a selecționa potrivit unor anumite criterii. (< fr. trier)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRIÁ vb. v. selecționa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

triá vb., ind. prez. 1 sg. triéz, 3 sg. și pl. triáză; conj. prez. 3 sg. și pl. triéze (sil. tri-e-); ger. triínd (sil. tri-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink