TREZÍE, trezii, s. f. 1. Stare a celui care nu doarme, care este treaz; veghe. 2. Stare a celui care este cu mintea limpede, care nu este beat. – Treaz + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

TREZÍE f. 1) Stare a unei persoane care nu doarme; veghe. ◊ În ~ aievea. 2) Stare de om treaz. 3) fig. Stare de om cu mintea trează; stare de om lucid. [G.-D. treziei] /treaz + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

-TREZÍE elem. tremat(o)-.
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TREZÍE s. 1. nesomn, veghe, (livr.) vigilitate, (rar) veghere. (Stare de ~.) 2. v. veghe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Trezie ≠ beție, somn, vis
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trezíe s. f., art. trezía, g.-d. art. trezíei; pl. trezíi, art. trezíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink