TREPĂDĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee otrăvitoare cu tulpina ramificată, cu frunze opuse și cu flori verzui, dispuse în spice, folosită în scopuri medicinale. /a trepăda + suf. ~toare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTOÁRE s. (BOT.; Mercurialis annua) (reg.) brei, slăbănog, buruiană-câinească.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTOÁRE s. v. brei.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trepădătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. trepădătórii; pl. trepădătóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTÓR, -OÁRE, trepădători, -oare, adj., subst. 1. Adj. (Pop.) Care treapădă, care aleargă. 2. S. m. și f. (Pop.) Persoană care îndeplinește anumite sarcini la nunți. 3. Plantă erbacee cu rădăcina fibroasă, cu tulpina ramificată, cu flori verzui și cu fructul o capsulă, folosită pentru proprietățile laxative (Mercurialis annua). – Trepăda + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
dante
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care treapădă; cu obișnuință de a se mișca întruna încolo și încoace. /a trepăda + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREPĂDĂTÓR2 ~i m. pop. Persoană care are anumite obligații în organizarea unei nunți. /a trepăda + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trepădătór adj. m., s. m., pl. trepădătóri; (persoană) f. sg. și pl. trepădătoáre, g.-d. sg. art. trepădătoárei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink