TREND s.n. 1. (Anglicism; ec.) Situație, evoluție a pieței, a comerțului. 2. (Biol.) Tendință evolutivă (observabilă mai ales statistic). [Pl. -duri. / < engl. trend].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TREND s.n. Direcție principală de dezvoltare a unui fenomen, a unei evoluții pe termen lung; mișcare economică de lungă durată (< engl. trend)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

trend s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

trend s.n. (cuv. engl.) Tendință ◊ „Se știe că civilizația modernă, crescând laicizată, suportă din ce în ce mai greu manifestările tradiționale. Iar evreii, mai ales tineretul, nu fac excepție de la acest trend general al vremurilor.” ◊ „22” 40/95 p. 13. ◊ „1995 a continuat acest trend al unui autoritarism tot mai pronunțat.” D. 155/96 p. 14 (cf. it. trend; DPN 1963; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

trend, trenduri s. n. (pub.) tendință
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink