TRENȚURÁ, trențurez, vb. I. Tranz. A zdrențui. – Din treanță.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

trențurá, pers. 3. trénțură, vb. I (înv.) a rupe în bucăți, a sfâșia.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink