TREMURĂTOÁRE ~óri f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu tulpina de tip pai, cu flori dispuse în spiculețe și cu frunze lanceolate care tremură la adierea vântului. /a tremura + suf. ~toare
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREMURĂTOÁRE s. (BOT.; Briza media) (reg.) părășin, iarba-iepurelui.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tremurătoáre (plantă) s. f., g.-d. art. tremurătórii; pl. tremurătóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREMURĂTÓR, -OÁRE, tremurători, -oare, adj., s. f. 1. Adj. Care tremură, care vibrează; tremurat2, tremurând. ♦ (Despre ape) Care unduiește ușor, care se încrețește la suprafață. 2. S. f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu flori hermafrodite, verzui sau purpurii, dispuse în mici spiculețe care se leagănă când adie vântul (Briza media). – Tremura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREMURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care tremură. Voce ~oare. Flacără ~oare. Lac ~. /a tremura + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREMURĂTÓR adj. 1. v. vibrant. 2. v. fremătător. 3. v. pâlpâitor. 4. tremurat, tremurând. (Cu glasul ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tremurătór adj. m., pl. tremurătóri; f. sg. și pl. tremurătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
tremurătóri s. m. pl. v. quaker.
Sursa: D.Religios
(1994)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink