TREFILÁRE, trefilări, s. f. Acțiunea de a trefila și rezultatul ei; trefilat. – V. trefila.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREFILÁRE s.f. Acțiunea de a trefila; trefilat; etirare. [< trefila].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREFILÁRE s. (TEHN.) etirare, tragere, trefilat. (~ sârmei.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trefiláre s. f., g.-d. art. trefilării; pl. trefilări
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREFILÁ, trefilez, vb. I. Tranz. A trece forțat un material metalic printr-o filieră, pentru a obține o sârmă. – Din fr. tréfiler.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A TREFILÁ ~éz tranz. tehn. (materiale metalice ductile) A trece forțat printr-o filieră (pentru a căpăta sârmă). /<fr. tréfiler
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREFILÁ vb. I. tr. A trece forțat o tijă metalică prin filieră, pentru a o reduce la dimensiunile unui fir; a trage un metal în formă de sârmă. [< fr. tréfiler].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TREFILÁ vb. tr. a trece un material metalic printr-o filieră pentru a obține o sârmă. (< fr. tréfiler)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trefilá vb., ind. prez. 1 sg. trefiléz, 3 sg. și pl. trefileáză
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trefiláre s.f. Trecere forțată a unui metal printr-o filieră, pentru a obține sârmă ◊ „Ea lucrează cu succes pe un grup de șase mașini de trefilare [...]” Sc. 18 II 80 p. 2. ◊ „Noutatea produsului [...] constă în posibilitatea trefilării firului [...] la diametre mult mai mici.” R.l. 14 IX 84 p. 5 (din trefilá; DEX, DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink