TREBUITÓR, -OÁRE, trebuitori, -oare, adj. (Rar) Trebuincios. [Pr.: -bu-i-] – Trebui + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TREBUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) rar v. TREBUINCIOS. /a trebui + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TREBUITÓR adj. v. trebuincios.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TREBUITÓR adj. v. folositor, necesar, trebuincios, util.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Trebuitor ≠ netribuitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trebuitór adj. m., pl. trebuitóri; f. sg. și pl. trebuitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink