TRANZITIVITÁTE s. f. 1. Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive (1). 2. Proprietate a unor relații logice sau matematice de a se transmite ca atare, prin termenii intermediari, între primul și ultimul termen al șirului de termeni ordonați pe baza acestei relații. – Din fr. transitivité.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANZITIVITÁTE f. Proprietate a uni verb de a fi tranzitiv. /tranzitiv + suf. ~itate
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANZITIVITÁTE s.f. Caracterul a ceea ce este tranzitiv. ♦ Proprietate a unor verbe de a fi tranzitive. ♦ (Log.; mat.) Relație în care se transmite un anumit raport de la primul la ultimul termen prin intermediul celorlalți termeni. [Cf. fr. transitivité].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANZITIVITÁTE s. f. 1. proprietate a unui verb, de a fi tranzitiv. 2. proprietate a unei relații de a fi tranzitivă (2). (< fr. transitivité)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tranzitivitáte s. f., g.-d. art. tranzitivității
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink