TRANZIÉNT, -Ă, tranzienți, -te, adj. (Livr.) 1. Tranzitoriu. 2. Care trece (repede); trecător, efemer. [Pr.: -zi-ent] – Din lat. transiens, -tis, engl. transiens.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANZIÉNT, -Ă (Fiz.) Tranzitoriu. ♦ (Liv.) Care trece (repede); trecător, efemer. [Pron. -zi-ent, var. transient, -ă adj. / cf. engl. transiens, it. transiente, lat. transiens < transire – a trece peste].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANZIÉNT, -Ă adj. 1. tranzitoriu. 2. care trece (repede); trecător, efemer. (< engl. transient, lat. transiens)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tranziént ad. m. (sil. -i-ent), pl. tranziénți; f. sg. tranziéntă, pl. tranziénte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink