TRANSLITERÁȚIE, transliterații, s. f. Transpunere, transcriere dintr-un alfabet în altul a unui text scris, redându-se literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie, fără a se ține seama de eventualele deosebiri de ordin fonetic dintre semnele celor două alfabete. – Din fr. translittération, lat. translitteratio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSLITERÁȚIE ~i f. Trecere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor din alfabetul în care se transcrie. [G.-D. transliterației; Sil. -ți-e] /<fr. translittération
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSLITERÁȚIE s.f. Transcriere a unui text dintr-un alfabet în alt alfabet, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. [Gen. -iei. / cf. fr. translitération, lat. transliteratio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSLITERÁȚIE s. f. transcriere a unui text dintr-un alfabet în altul, redând literele prin echivalentele lor, fără a se ține seama de valoarea fonetică a semnelor. (< fr. translitération)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

transliteráție s. f. (sil. -ți-e; mf. trans-), art. transliteráția (sil. -ți-a), g.-d. art. transliteráției; pl. transliteráții, art. transliteráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink