TRANSCÉNDERE, transcenderi, s. f. (Livr.) Acțiunea de a transcende. – V. transcende.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSCÉNDE, transcend, vb. III. Tranz. 1. (Livr.) A trece dincolo de..., a păși peste..., a se ridica deasupra a ceva. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, perceptibile. – Din lat. transcendere, fr. transcender.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSCÉNDE vb. III. tr. 1. (Liv.) A trece dincolo (de un anumit punct, de ceva etc.), a trece peste, a păși peste, dincolo. 2. (Fil.) A depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. [< lat. transcendere, cf. it. transcedere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANSCÉNDE vb. tr. 1. a depăși un anumit nivel, stadiu, a trece dincolo de... 2. (fil.) a depăși limita cunoașterii experimentale, a realității perceptibile. (< fr. transcender, lat. transcendere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

transcénde vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. transcénd, imperf. 3 sg. transcendeá; conj. prez. 3 sg. și pl. transcénde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink