TRÁNSĂ, transe, s. f. Stare psihică specială în care se găsește de obicei o persoană hipnotizată, deosebită atât de starea de veghe cât și de cea de somn, caracterizată prin slăbirea sau dispariția atitudinii discriminatorii, critice la acțiunea unor sugestii sau autosugestii. – Din fr. transe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÁNSĂ ~e f. Stare psihică, neobișnuită în care se află o persoană hipnotizată. /<fr. transe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÁNSĂ s.f. Stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. [< fr. transe].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÁNSĂ s. f. stare de pierdere a voinței în care se află o persoană supusă hipnozei. (< fr. transe)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tránsă s. f., g.-d. art. tránsei; pl. tránse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink