TRANȘÁRE s. f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. – V. tranșa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANȘÁRE s.f. Acțiunea de a tranșa și rezultatul ei. [< tranșa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANȘÁRE s. rezolvare. (~ conflictului în favoarea sa.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tranșáre s. f., g.-d. art. tranșării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANȘÁ, tranșez, vb. I. Tranz. 1. A rezolva repede și definitiv o dificultate, un conflict etc. 2. A separa, în porțiuni anatomice, după sortimente, calitate etc., carnea unui animal tăiat pentru consum. – Din fr. trancher.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ionel_bufu | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRANȘÁ ~éz tranz. 1) (probleme, situații, conflicte, cazuri dificile) A examina amănunțit, oferind o soluție; a soluționa; a dezlega; a rezolva; a delibera. 2) (carnea unui animal sacrificat) A împărți în tranșe (cu ajutorul unui instrument dur și tăios). /<fr. trancher
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANȘÁ vb. I. tr. 1. A tăia (și a sorta) carnea destinată preparării mâncării, consumului. ♦ A tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. A ajunge la o înțelegere, a rezolva repede o chestiune, o dificultate. [P.i. 3,6 -șează, ger. -șând. / < fr. trancher].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANȘÁ vb. tr. 1. a tăia și sorta carnea destinată preparării mâncării, consumului. ◊ a tăia în lame, în plăci (marmură etc.). 2. a rezolva printr-o decizie categorică o chestiune, o dificultate. (< fr. trancher)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRANȘÁ vb. a rezolva. (A ~ în favoarea sa disputa.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tranșá (-șéz, -át), vb. – A tăia, a separa. Fr. trancher. – Der. tranșe, s. f. (parte dintr-un întreg), din fr. tranche; tranșee, s. f. (șanț întărit), din fr. tranchée.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tranșá vb., ind. prez. 1 sg. tranșéz, 3 sg. și pl. tranșeáză, 1 pl. tranșăm; ger. tranșând
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink