TRACASÁRE, tracasări, s. f. (Livr.) Faptul de a tracasa. – V. tracasa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACASÁRE s.f. Acțiunea de a tracasa și rezultatul ei. [< tracasa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACASÁRE s. v. agasare, enervare, iritare, plictisire, sâcâială, sâcâire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tracasáre s. f., g.-d. art. tracasării; pl. tracasări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACASÁ, tracasez, vb. I. Tranz. (Livr.) A plictisi, a necăji, a sâcâi pe cineva. – Din fr. tracasser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRACASÁ ~éz tranz. rar A nu lăsa în pace, deranjând mereu; a sâcâi. /<fr. tracasser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACASÁ vb. I. tr. (Franzuzism) A plictisi, a sâcâi, a supăra pe cineva. [< fr. tracasser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACASÁ vb. tr. a sâcâi, a plictisi, a supăra pe cineva. (< fr. tracasser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TRACASÁ vb. v. agasa, enerva, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tracasá vb., ind. prez. 1 sg. tracaséz, 3 sg. și pl. tracaseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink