TRĂNCĂNÍRE, trăncăniri, s. f. Acțiunea de a trăncăni și rezultatul ei. – V. trăncăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

trăncăníre s. f., g.-d. art. trăncănírii; pl. trăncăníri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRĂNCĂNÍ, trăncănesc, vb. IV. Intranz. și tranz. A vorbi mult și fără rost, a îndruga vrute și nevrute; a flecări, a sporovăi. – Tranc + suf. -ăni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRĂNCĂNÍ ~ésc 1. intranz. 1) A vorbi mult și fără rost; a flecări; a pălăvrăgi; a bârfi. 2) v. A TRONCĂNI. 2. tranz. (nimicuri, fleacuri etc.) A debita în număr mare. /tranc + suf. ~ani
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRĂNCĂNÍ vb. v. flecări.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRĂNCĂNÍ vb. v. durăi, durui, hodorogi, hurui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trăncăní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trăncănésc, imperf. 3 sg. trăncăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. trăncăneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink