TRĂDĂTÓR, -OÁRE, trădători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care trădează. – Trăda + suf. -ător.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRĂDĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care trădează. Plan ~. Acțiuni ~oare. /a trăda + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRĂDĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) m. și f. Persoană care săvârșește un act de trădare. /a trăda + suf. ~tor
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRĂDĂTÓR adj. v. adulter, infidel, necredincios, nefidel.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TRĂDĂTÓR adj., s. 1. adj., s. vânzător,(înv.) proditor, prodot. (~ de patrie.) 2. s. iudă, vânzător. (Ești un ~, amice!) 3. adj. (înv.) hain. (Exista printre ei un om ~.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trădătór s. m., pl. trădătóri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
trădătoáre s. f., g.-d. art. trădătoárei; pl. trădătoáre
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink