TRÂNTORÍRE, trântoriri, s. f. (Rar) Acțiunea de a trântori și rezultatul ei. – V. trântori.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

trântoríre s. f., g.-d. art. trântorírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. Intranz. (Rar) A sta ca un trântor (2); a lenevi. – Din trântor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

A TRÂNTORÍ ~ésc rar 1. intranz. A fi trântor. 2. tranz. (trântorii unui stup) A da afară din stup, nimicind. /Din trântor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÂNTORÍ, trântoresc, vb. IV. 1. Tranz. A distruge trântorii unui stup. 2. Intranz. A sta ca un trântor, a lenevi. – Din trântor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TRÂNTORÍ vb. v. lenevi, trândăvi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A trântori ≠ a lucra, a munci, a se trudi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

trântorí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. trântorésc, imperf. 3 sg. trântoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. trântoreáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink