5 definiții pentru torsătură

TORSĂTÚRĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors (1); tort1 (1). – Tors1 + suf. -ătură.

TORSĂTÚRĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors (1); tors1 (1). – Tors1 + suf. -ătură.

TORSĂTÚRĂ, torsături, s. f. Ceea ce s-a tors; tort.

TORSĂTÚRĂ s. v. tort.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

torsătúră s. v. TORT.

Intrare: torsătură
torsătură
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular torsătu torsătura
plural torsături torsăturile
genitiv-dativ singular torsături torsăturii
plural torsături torsăturilor
vocativ singular
plural