TOROPÁLĂ s. v. bâtă, ciomag, măciucă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toropálă (-le), s. f. – Ciomag, bîtă. Ngr. τό ρόπαλον, cu aglutinarea art. (Candrea, GS, VI, 326). – Der. toroipan, s. n. (măciucă), prin schimb de suf. (expresia cu toroipanul „cu ghiotura, cu grămada” este o transpunere a expresiei ngr. μέ τό παράπανω „cu ghiotura”); toroipăni, vb. (a aduce în stare de amețeală, a lăsa fără simțire; a cuprinde, a copleși, a învinge; a strivi, a zdrobi; refl., înv., a se exalta, a-și ieși din fire), probabil de aceeași origine (dar cf. rus. toropitĭ „a se zori”, sl. utrŭpĕti „a ameți”; Cihac, II, 418; Tiktin); toropeală, s. f. (moleșeală; somnolență).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

toropálă (ciomag) s. f., g.-d. art. toropálei; pl. toropále
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink