TOROÍD, toroide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață generată de o curbă închisă care se rotește în jurul unei axe din planul curbei și care nu taie curba. 2. Corp solid mărginit de un toroid (1). – Din fr. toroïde, germ. Toroid.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOROÍD s.n. v. toroidă.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOROÍD s. n. 1. suprafață prin rotirea unei curbe în jurul unei axe din planul ei și care o intersectează. ◊ curbă paralelă asociată unei elipse. 2. corp solid mărginit de un toroid (1): tor1 (1). (< fr. toroïde, germ. Toroid)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
toroíd s. n., pl. toroíde
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink