TOPONOMÁSTICĂ s. f. Toponimie (2). – Din fr. toponomastique, germ. Toponomastik.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONOMÁSTICĂ f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul toponimelor; toponimie. /<fr. toponomastique, germ. Toponomastik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONOMÁSTICĂ s.f. Toponimie (2). [Gen. -cii. / cf. fr. toponomastique, germ. Toponomastik].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONOMÁSTICĂ s. v. toponimie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toponomástică s. f. (sil. mf. top-), g.-d. art. toponomásticii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPONOMÁSTIC, -Ă I. adj. referitor la toponomastică. II. s. f. toponimie (2). (< fr. toponomastique, /II/ germ. Toponomastik)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink