TOPINAMBÚR, topinamburi, s. m. (Bot.) Nap (2) (Helianthus tuberosus). – Din fr. topinambour.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPINAMBÚR ~i m. Plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc. /<fr. topinambour
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPINAMBÚR s.m. Plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, care se folosesc mai ales în hrana porcilor; (pop.) napi porcești. [< fr. topinambour < numele unui trib din Brazilia].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPINAMBÚR s. m. plantă originară din America, cu rădăcini sub formă de tuberculi, pentru hrana porcilor; nap. (< fr. topinambour)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPINAMBÚR s. v. nap-porcesc.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
topinambúr s. m., pl. topinambúri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
TOPINAMBUR, topinamburi, s.m. Plantă erbacee originară din America de Nord, cu tulpina înaltă și flori mari, galbene (Helianthus tuberosus), asemănătoare cu floarea-soarelui, dar de la care se consumă tuberculii mari cu gust pronunțat de anghinare; pop. nap-porcesc; din fr. topinambour.
Sursa: DGE
(2003)
|
Adăugată de
gal
| Semnalează o greșeală
| Permalink