TOPÍLĂ, topile, s. f. 1. Loc îngrădit în albia unui râu sau într-o apă stătătoare unde se pun la topit cânepa sau alte plante textile; bazin de topire a plantelor textile, săpat în câmp și legat printr-un canal de o apă curgătoare sau de un lac. 2. Topitoare, v. topitor (2). – Din bg., scr. topilo.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPÍLĂ ~e f. Loc (de obicei în apă) unde se pun la topit plante textile (in, cânepă). /<bulg., sb. topilo
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TOPÍLĂ s. topitoare. (~ pentru in.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

topílă s. f., g.-d. art. topílei; pl. topíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink