TONTOLÉTE, tontoleți, adj., s. m. (Pop.) Tont. – Tont + suf. -olete.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONTOLÉTE ~ți m. fam. Om tont. /tont + suf. ~olete
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TONTOLÉTE adj., s. v. bleg, nătăfleț, nătărău, nătâng, neghiob, nerod, netot, prost, prostănac, stupid, tont, tontălău.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tontoléte adj. m., s. m., pl. tontoléți
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink