TONSÚRĂ, tonsuri, s. f. Ceremonia tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui cleric catolic; (concr.) locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. – Din fr. tonsure, lat. tonsura.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONSÚRĂ ~i f. 1) Ritual de consacrare a clericilor prin tunderea părului din creștetul capului. 2) Locul din creștetul capului care rămâne fără păr în urma acestei operații. /<fr. tonsure
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TONSÚRĂ s.f. Podoabă a capului practicată ca semn distinctiv al diverselor ordine călugărești constând în raderea părului, în formă rotundă, din creștetul capului. ♦ Ceremonie a unei astfel de tunsori a părului la consacrarea unui cleric catolic. [Cf. fr. tonsure, cf. lat. tonsura].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONSÚRĂ s. f. ceremonie a tunderii părului din creștetul capului la consacrarea unui călugăr catolic; locul, de formă rotundă, rămas fără păr în urma acestei ceremonii. (< fr. tonsure, lat. tonsura)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tonsúră s. f., g.-d. art. tonsúrii; pl. tonsúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TONSURÁ vb. I. tr., refl. (Liv.) A(-și) face o tonsură. [< fr. tonsurer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONSURÁ vb. tr., refl. a(-și) face o tonsură, a se tunde cu tonsură. (< fr. tonsurer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tonsurá vb., ind. prez. 1 sg. tonsuréz, 3 sg. și pl. tonsureáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink