TONOMÉTRU, tonometre, s. n. (Fon.) Aparat electronic pentru extragerea și măsurarea frecvenței fundamentale a semnalelor vorbirii. – Din fr. tonomètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONOMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea presiunilor și a tensiunilor. /<fr. tonometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TONOMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea presiunilor și a tensiunilor (mai ales a tensiunii sângelui). [< fr. tonomètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONOMÉTRU s. n. instrument folosit în tonometrie. (< fr. tonomètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tonométru s. n. (sil. -tru), art. tonométrul; pl. tonométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink