TONIFIÁNT, -Ă, tonifianți, -te, adj., s. n. Tonic (3). [Pr.: -fi-ant] – Din fr. tonifiant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONIFIÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre substanțe, medicamente, factori etc.) Care tonifică; cu proprietăți de întărire a organismului; întăritor; tonic; fortifiant; reconfortant. [Sil. -fi-ant] /<fr. tonifiant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TONIFIÁNT, -Ă adj. Care tonifică; tonic (2) [în DN]. [< fr. tonifiant].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TONIFIÁNT, -Ă adj. (și fig.) care tonifică; tonic (II). (< fr. tonifiant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TONIFIÁNT adj., s. v. întăritor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tonifiánt adj. m. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánți; f. sg. tonifiántă, pl. tonifiánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tonifiánt s. n. (sil. -fi-ant), pl. tonifiánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink