TOCEÁLĂ, toceli, s. f. Faptul de a-și însuși mecanic lecțiile, învățându-le pe dinafară; buchereală. ♦ Faptul de a insista îndelung în învățarea unei lecții, unei materii etc. – Toci + suf. eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

TOCEÁLĂ s. v. buchereală, buchiseală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

toceálă s. f., g.-d. art. tocélii; pl. tocéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink