TOCĂNÍȚĂ, tocănițe, s. f. Diminutiv al lui tocană. – Tocană + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

TOCĂNÍȚĂ s. v. orbete.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tocăníță, tocăníțe, s.f. (reg.) 1. ciocănitoare. 2. bibilică. 3. cârtiță.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tocăníță s. f., g.-d. art. tocăníței; pl. tocăníțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink