TOBÍȚĂ, tobițe, s. f. Diminutiv al lui tobă (1). – Tobă + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

tobíță s. f., g.-d. art. tobíței; pl. tobíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink