TITANÍT, titanituri, s. n. Silicat natural de calciu și de titan¹, de culoare galbenă, verzuie sau brună, întrebuințat ca piatră semiprețioasă. – Din fr. titanite.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TITANÍT ~uri n. 1) Mineral de culoare galbenă, brună sau verde, întrebuințat ca piatră semiprețioasă și ca materie primă pentru obținerea oxidului de titan; sfen. 2) Piatră semiprețioasă corespunzătoare. /<fr. titanite
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TITANÍT s.n. Silicat natural de calciu și de titan, întrebuințat ca piatră semiprețioasă; sfen. [< fr. titanite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TITANÍT s. n. 1. silicat natural de titan și de calciu, piatră semiprețioasă; sfen. 2. aliaj dur cu carburi metalice, concreționat. (< fr. titanite)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TITANÍT s. v. sfen.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

titanít s. n., pl. titaníturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink