16 definiții pentru «titan»   declinări

TITÁN1 s. n. Element chimic, metal alb-argintiu, cu duritate mare, care se găsește răspândit în natură sub formă de compuși și care se folosește la fabricarea unor oțeluri. – Din fr. titane.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de camelia.soare | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN2, titani, s. m. Om cu puteri extraordinare; uriaș, gigant. ♦ Om cu calități extraordinare, cu o putere de muncă ieșită din comun. – Din fr. titan, lat. Titan, -anis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN1 n. Metal dur, alb-argintiu, întrebuințat la fabricarea oțelurilor speciale, iar, sub formă de oxid, ca pigment alb în pictură. /<fr. titane
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN2 ~i m. 1) Fiecare dintre cei doisprezece uriași care, declarând război zeilor din Olimp și fiind înfruntați, au fost aruncați în tartar. 2) fig. Persoană înzestrată cu o forță fizică sau spirituală extraordinară. /<gr. Titan, fr. titan
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN s.m. 1. (Mit.) Fiecare dintre cei doisprezece copii ai lui Uranus care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru stăpânirea Pământului; gigant. 2. (Fig.) Om de o putere extraordinară, fizică sau spirituală; uriaș, gigant. [Cf. fr. titan, lat., gr. titan].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN s.n. Metal alb-argintiu, foarte dur și casant, răspândit în natură sub formă de compuși. [< fr. titane].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN1 s. m. 1. (mit.) fiecare dintre cei 12 fii ai lui Uranus și ai Geei care s-au răsculat împotriva lui Zeus pentru supremație; (p. ext.) gigant. uriaș. 2. (fig.) om de o putere extraordinară. ◊ personalitate care s-a impus într-un domeniu. (< fr., lat. titan)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN2 s. n. metal alb-argintiu, foarte dur și casant, greu fuzibil, la elaborarea unor aliaje și oțeluri speciale. (< fr. titane)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN s. v. uriaș.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

titán (uriaș) s. m., pl. titáni
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

titán (element chimic) s. n., simb. Ti
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

TITÁN1 (‹ fr., lat.; {s} gr. Titan, fiul cel mare al lui Uranus) s. m. (Fig.) Uriaș, gigant. ♦ Om cu o putere fizică și spirituală extraordinară; om capabil de fapte excepționale.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TITÁN2 (‹ fr. {i}; {s} gr. Titan) s. n. Element chimic (Ti; nr. at. 22, m. at. 47,90, p. t. 1.668ºC, p. f. 3.260ºC, gr. sp. 4,5), destul de răspândit în natură (rar în concentrații mari). Metal alb-argintiu ușor, foarte stabil din punct de vedere chimic. Mineralele principale din care se extrage t. sunt ilmenitul, rutilul, loparitul ș.a. T. și aliajele lui se folosesc ca materiale de construcții în ind. constructoare de avioane, rachete, nave, în ind. chimică, precum și în pictură sub formă de oxid, ca pigment alb (alb de t.). A fost obținut în stare metalică de Berzelius în 1825, combinațiile sale fiind cunoscute încă din 1789.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TITAN3, al șaselea satelit al planetei Saturn; 5.150 km diametru; perioada de rotație egală cu cea de revoluție: 15,9 zile. Temperatura solului: -178ºC. Date despre el au fost furnizate de sondele americane „Voyager 1” (1980) și „Voyager 2” (1981) și de sonda „Cassini”, realizată de N.A.S.A. în colaborare cu Agenția Spațială Europeană. „Cassini” a intrat în orbita lui T. în 2004 și a lansat sonda „Huygens”, care a aterizat în zona ecuatorială a lui T. (pe 14 ian. 2005). Atmosfera lui T., densă și opacă, conține 98,4% azot și doar 1,6% metan și alte gaze. Suprafața satelitului prezintă zone netede, care alternează cu un relief mai accidentat și lacuri de metan lichid. Sonda „Cassini” a pus în evidență și existența unei activități vulcanice. Descoperit de Chr. Huygens în 1655.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TITAN4 (în mitologia greacă; și ca n. pr.), fiecare dintre cei șase uriași legendari (Ocean, Koios, Krios, Hiperion, Iapet, Cronos), fiii lui Uranus și ai Geei. S-au războit zece ani cu Zeus și cu ceilalți zei olimpieni. Înfrânți, au fost aruncați în Tartar. Îm miturile de mai târziu t. sunt confundați cu giganții.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

TITAN5, serie de rachete purtătoare americane pentru lansarea navelor cosmice „Gemini”, a sateliților artificiali ai Pământului și a stațiilor automate interplanetare; același nume îl are și programul de elaborare a acestora, în continuă perfecționare (TI-TIV). Masa de start: c. 850 t, masa încărcăturii utile: c. 10 t.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink