TIST, tisturi, s. n. (Înv. și reg.) Ofițer; comandant, căpetenie. – Din magh. tiszt.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de alina.lungu | Semnalează o greșeală | Permalink

TIST s. v. cap, căpetenie, comandant, conducător, mai-mare, ofițer, șef.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tist interj. – 1. Pst, ei: servește pentru a impune tăcerea. – 2. Stai, ascultă: servește pentru a atrage atenția. – Var. țîșt, sst. Creație expresivă, cf. țîști. – Der. țistui, vb. (a impune liniște, a face pe cineva să tacă; a chema); țistuitură, s. f. (acțiunea de a face pe cineva să tacă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tist s. m./s. n., pl. tiști/tísturi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIST interj. Exclamație cu ajutorul căreia se impune cuiva tăcere; st! – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIST interj. (se folosește pentru a impune cuiva tăcere). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȚIST interj. v. liniște, pst, st, tăcere.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

țist (-turi), s. n. – Funcționar, slujbaș, ofițer. Mag. tiszt (Cihac, II, 533; Gáldi, Dict., 163). – Der. tistie, s. f. (Trans., înv., slujbă, funcție înaltă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

țist/țst interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink