TIRISTÓR, tiristoare, s. n. (Electron.) Dispozitiv semiconductor constituit din patru regiuni de conductibilități alternate, care poate fi comutat din starea blocată în stare de conducție și invers. – Din engl., fr. thyristor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de camelia.soare | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRISTÓR s.n. (Electr.) Element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care pot bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. [Et. incertă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRISTÓR s. n. element de circuit semiconductor, cu doi electrozi principali și un electrod de comandă, care poate bloca tensiuni relativ înalte aplicate în ambele sensuri între electrozii săi principali. (< engl., fr. thyristor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

tiristór s. n., pl. tiristoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink