TIRIPLIC ~uri n. rar Bumbac folosit la brodat, la țesut sau împletit. /<turc. tireiplik, sb. tiriplik
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRIPLÍC s. n. (Învechit) Fir de mătase sau de bumbac răsucit și mercerizat, folosit la brodat sau la împletit. – Tc. tire-iplik.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de Gammasigma | Semnalează o greșeală | Permalink

tiriplíc, tiriplícuri, s.n. (înv.) 1. ață albă, roșie, albastră de țesut; bumbăcel. 2. (adv.) strună.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tiriplíc (-curi), s. n. – Fir de bumbac. Tc. tire iplik (Șeineanu, II, 362), cf. sb. tiriplik.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tiriplíc s. n., pl. tiriplícuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink