TIRIGHÍE s. f. Substanță sedimentară cu aspect sticlos, cu gust acru, rămasă pe pereții butoaielor după ce s-a scos vinul și folosită în vopsitorie sau pentru acrit mâncărurile; tartru. [Var.: (pop.) tireghíe, tirigíe s. f.] – Din ngr. trighía.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de camelia.soare | Semnalează o greșeală | Permalink

TIRIGHÍE s. v. piatră de vin, tartru.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tirighíe, tirighíi, s.f. (reg.) 1. tartru de acrit mâncărurile. 2. funingine. 3. depunere la suprafața ceaiului răcit. 4. negreală de la streșini.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tirighíe s. f., art. tirighía, g.-d. tirighíi, art. tirighíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink