TIOURÉE s. f. Substanță organică, incoloră, solubilă în apă, întrebuințată la fabricarea unor medicamente sau a unor materiale plastice. [Pr.: ti-o-u-re-e] – Din fr. thio-urée.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

TIOURÉE s. f. substanță organică din uree prin înlocuirea oxigenului cu sulf. (< fr. thio-urée)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

TIOURÉE s. (CHIM.) tiocarbamidă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiourée s. f. (sil. ti-o-u-), art. tiouréea, g.-d. tiourée, art. tiouréei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink