TIOHĂÍ, tiohăiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A alunga un animal cu strigătul „tio”; a huidui (oameni, animale). [Pr.: tio-. – Var.: tiuí vb. IV] – Din tio.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

TIOHĂÍ vb. v. huidui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

tiohăí, tiohăésc, vb. IV (reg.) 1. a alunga un animal (mai ales câinele). 2. a huidui. 3. a asmuți.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

tiohăí vb., (sil. tio-)/tiuí (sil. ti-) ind. prez. l sg. și 3 pl. tiohăiésc/tiuiésc, imperf. 3 sg. tiohăiá/tiuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. tiohăiáscă/tiuiáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink